Contextul economic, social, și demografic al proiectului

Județul Bacău, cu o binecunoscută tradiție industrială, reprezintă unul dintre principalele motoare de dezvoltare economică a regiunii Nord-Est, un nod logistic regional și un model de creştere sustenabilă, avându-şi avangarda în industria de înaltă tehnologie și  specializarea inteligentă.

Conform datelor INS, din perspectiva principalului indicator macroenomic, județul Bacău este unul dintre județele mediu-dezvoltate ale țării, acesta fiind plasat pe locul 14 din perspectiva PIB în valori absolute, contribuind în anul 2021 (ultimul pentru care există date statistice) cu 2% la PIB-ul total al României și cu 18,9% la cel al regiunii de dezvoltare Nord-Est, creșterea economică înregistrată fiind de 4,5%. Județul Bacău se regăsește pe primul loc în regiunea Nord-Est, dupa cifra de afaceri, Dedeman, Chimcomplex, UMB, Intertranscom, Aerostar dar și alte peste 8.000 de firme reușind să producă 8 miliarde de euro (39.8 miliarde lei).

Evoluția populației județului Bacău se înscrie în tendința generală de scădere înregistrată la nivel național. Cu 5.4% scădere a populației județului în perioada 2012-2020 , județul Bacău înregistrează, însă, o scădere mai accentuată decât cea înregistrată la nivelul regiunii de 3.3%, în condițiile în care la nivelul regiunii există și un județ, județul Iași, care a înregistrat o creștere a populației de 2% în același interval de timp. Ponderea populației rurale a județului Bacău este cea mai mică din regiune, după județul Iași, puțin sub media regională dar mult peste media națională de 45.9%. De menționat că, în timp ce gradul de ruralitate la nivelul regiunii în ansamblu este în scădere ușoară, la nivelul județului Bacău, după o creștere ușoară, a revenit la valoarea din anul 2012.

Experiența profesională este extrem de apreciată de întreprinderi și, prin urmare, lipsa unei astfel de experiențe constituie un obstacol major pentru persoanele aflate în căutarea primului loc de muncă. Mulți tineri sunt prinși într-un cerc vicios: nu își pot găsi un prim loc de muncă, dar nu pot obține un loc de muncă fiindcă nu au experiență profesională. S-a demonstrat că programele de ucenicie au un impact semnificativ asupra promovării ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și reprezintă unul dintre motivele principale pentru nivelurile scăzute ale șomajului în rândul tinerilor în unele țări europene.

Recrutarea forței de muncă a devenit o problemă aproape generalizată în România, în special când este vorba de forță calificată de muncă. Actuala situație dificilă a tinerilor pe piața muncii necesită soluții care sprijină tranziția de la școală la muncă.

Pentru o bună aliniere la cerințele pieței muncii, strategiile de dezvoltare a formării și a competențelor trebuie să asigure că programele de formare vizează dezvoltarea atât a competențelor tehnice, cât și a competențelor fundamentale pentru angajare (ex. comunicarea, munca în echipă și competențele de rezolvare a problemelor etc.), aplicabile la nivelul mai multor ocupații, întreprinderi și sectoare.

Rata de abandon în rândul elevilor din ÎPT este mai ridicată în comparaţie cu cei din învăţământul general şi predomină în rândul grupurilor expuse riscului: tinerii din comunităţile rurale şi/sau din familii cu venituri reduse, cei aparţinând etniei rome sau altor minorităţi, precum şi cei care au performanţe slabe şi care sunt nevoiţi să repete clasa. De asemenea, există disparităţi între regiuni. De exemplu, rata de abandon în regiunea Nord-Est este de 23,6%, în comparaţie cu o rată de 11,3% în regiunea de Vest. De asemenea, este de 1,5 ori mai mare în zonele rurale decât în zonele urbane în cazul învăţământului secundar inferior.

Începând cu 2012, momentul în care legea a repermis introducerea acestei forme de învățământ, firmele din România au început să implementeze modelul dual de învățământ, participând activ la formarea tinerilor atât din punct de vedere al abilităților și cunoștințelor tehnice cât și din punct de vedere al culturii organizaționale proprii, aceștia putând fi angrenați în activitatea curentă a companiei fără a intra sub incidența Codului Muncii.